 |
| From Rocky, my beast |
vineri, 5 decembrie 2008
miercuri, 3 decembrie 2008
Oamenii inteligenti din banci
Conversatie telefonica cu un om de la ING.
Eu: Buna ziua, sunt XY, puteti sa imi spuneti daca aveti un card pe numele meu la sediul dumneavoastra?
ING: Puteti sa ne sunati in 2-3 minute ca sa verificam?
Eu: Bineinteles, multumesc.
Dupa 5 minute.
Eu: Buna ziua, sunt XY, am sunat mai devreme in legatura cu un card.
ING: Ah, da... Si ce trebuia sa verificam?
Eu: ??????!!!!WTF????!!!!
Ceva asemanator cu asta.
Eu: Buna ziua, sunt XY, puteti sa imi spuneti daca aveti un card pe numele meu la sediul dumneavoastra?
ING: Puteti sa ne sunati in 2-3 minute ca sa verificam?
Eu: Bineinteles, multumesc.
Dupa 5 minute.
Eu: Buna ziua, sunt XY, am sunat mai devreme in legatura cu un card.
ING: Ah, da... Si ce trebuia sa verificam?
Eu: ??????!!!!WTF????!!!!
Ceva asemanator cu asta.
luni, 17 noiembrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
marți, 14 octombrie 2008
Windows 7 - oficial
Cea de-a 7-a versiune de Windows a devenit oficiala. In cateva saptamani se va lansa varianta pre-beta de la Windows 7.
Ar fi putut fi denumit Windows 2009 dar ar fi fost prea monoton. Ar fi putut denumit Blackcomb sau Vienna dar nu ar fi fost suficient de reprezentativ.
Deci, inapoi la inceputuri - Windows 7.
marți, 30 septembrie 2008
Techteam bites the dust
Canon pleaca din Romania.
Ce hal de management trebuie sa ai ca sa pierzi unul dintre cele mai mari contracte, de milioane de euro?
Dar si mai misto e ca nu vor cadea capetele celor care au dus proiectul de rapa, dimpotriva, pentru ei s-au gasit alte pozitii.
Mai crede cineva ca o sa reziste sandramaua TT fara proiectul care finanta cea mai mare parte din operatiunile din Europa?
Ce hal de management trebuie sa ai ca sa pierzi unul dintre cele mai mari contracte, de milioane de euro?
Dar si mai misto e ca nu vor cadea capetele celor care au dus proiectul de rapa, dimpotriva, pentru ei s-au gasit alte pozitii.
Mai crede cineva ca o sa reziste sandramaua TT fara proiectul care finanta cea mai mare parte din operatiunile din Europa?
The Day That Never Comes
Si tot ce mai e pe Death Magnetic, inclusiv The Unforgiven III e cat se poate de tare.
Pentru ca Metallica s-a intors in mare forta sa arate ca inca mai poate.
Pentru ca Metallica s-a intors in mare forta sa arate ca inca mai poate.
luni, 29 septembrie 2008
Service Germanos = Incompetenta
Pentru inceput incompetenta, ca mai incolo se transforma in nesimtire.
Ca sa o luam de la inceput, obiectul in cauza este un Sony Ericsson K750i primit cadou. In ultimele lui luni de garantie se hotaraste sa capituleze. In timpul unei convorbiri s-a blocat. Si nu si-a mai revenit de atunci.
Bon. Il bagam in service. Adica la Germanos pe Regina Elisabeta. Dupa vreo luna imi trimit baietii un SMS ca e gata telefonul. Ma duc sa il ridic. Asta era prin martie. Dupa maximum 2 saptamani aceeasi buba. Pe la inceputul lui mai il bag iar in service. Si dupa alte 3 sapt iar primesc mesaj ca e gata. Ajung acolo, surpriza placuta, telefonul inlocuit. Cea neplacuta, inlocuit cu alt telefon vechi.
In mai putin de o saptamana a cedat. A inceput sa piarda semnalul treptat pana a crapat de tot. Am luat drumul deja cunoscut si il bag iar in service. Le-au mai luat cateva saptamani sa ii faca upgrade de soft. Si s-a ajuns in iunie.
Nu a durat mai mult de o saptamana pana sa piarda din nou semnalul de tot. Incep sa-mi pierd rabdarea. Bunul simt urmeaza in curand. Inapoi in service. De data asta ii spun celui care a receptionat telefonul ca vreau unul functional.
Si acum incepe nesimtirea. Dupa vreo luna nici un semn de la ei. Le fac o vizita. Pai stiti ca telefonul nu a venit, probabil l-au trimis la Sony Ericsson sa il schimbe si de aceea dureaza atat de mult. Ma rog.
Mai astept o luna. Ca sunt rabdator de felul meu. Si le mai fac o vizita. Surpriza, telefonul era la ei, dar nimeni nu avusese bunul simt sa ma anunte si pe mine. Si ca nesimtirea sa intreaca limitele, telefonul meu mai era si "Testat OK", adica eram eu bou si de fapt telefonul era in parametri. Rabdarea si bunul simt mi-a cam trecut si nu am putut sa ma abtin sa nu le laud competenta.
Acum, dupa ce a fost "testat OK" am mai asteptat 4 zile sa ii crape semnalul din nou.
Sunt curios daca nemulturea unui client o sa aiba vrun efect asupra departamentului lor de reclamatii. Daca nu testam si ANPC-ul.
To be continued...
Ca sa o luam de la inceput, obiectul in cauza este un Sony Ericsson K750i primit cadou. In ultimele lui luni de garantie se hotaraste sa capituleze. In timpul unei convorbiri s-a blocat. Si nu si-a mai revenit de atunci.
Bon. Il bagam in service. Adica la Germanos pe Regina Elisabeta. Dupa vreo luna imi trimit baietii un SMS ca e gata telefonul. Ma duc sa il ridic. Asta era prin martie. Dupa maximum 2 saptamani aceeasi buba. Pe la inceputul lui mai il bag iar in service. Si dupa alte 3 sapt iar primesc mesaj ca e gata. Ajung acolo, surpriza placuta, telefonul inlocuit. Cea neplacuta, inlocuit cu alt telefon vechi.
In mai putin de o saptamana a cedat. A inceput sa piarda semnalul treptat pana a crapat de tot. Am luat drumul deja cunoscut si il bag iar in service. Le-au mai luat cateva saptamani sa ii faca upgrade de soft. Si s-a ajuns in iunie.
Nu a durat mai mult de o saptamana pana sa piarda din nou semnalul de tot. Incep sa-mi pierd rabdarea. Bunul simt urmeaza in curand. Inapoi in service. De data asta ii spun celui care a receptionat telefonul ca vreau unul functional.
Si acum incepe nesimtirea. Dupa vreo luna nici un semn de la ei. Le fac o vizita. Pai stiti ca telefonul nu a venit, probabil l-au trimis la Sony Ericsson sa il schimbe si de aceea dureaza atat de mult. Ma rog.
Mai astept o luna. Ca sunt rabdator de felul meu. Si le mai fac o vizita. Surpriza, telefonul era la ei, dar nimeni nu avusese bunul simt sa ma anunte si pe mine. Si ca nesimtirea sa intreaca limitele, telefonul meu mai era si "Testat OK", adica eram eu bou si de fapt telefonul era in parametri. Rabdarea si bunul simt mi-a cam trecut si nu am putut sa ma abtin sa nu le laud competenta.
Acum, dupa ce a fost "testat OK" am mai asteptat 4 zile sa ii crape semnalul din nou.
Sunt curios daca nemulturea unui client o sa aiba vrun efect asupra departamentului lor de reclamatii. Daca nu testam si ANPC-ul.
To be continued...
vineri, 12 septembrie 2008
Refuzi 10.000 de dolari?
Ca si multi altii, m-am bagat si eu la concursul PCNews.
Asteptam competitia.
Asteptam competitia.
miercuri, 10 septembrie 2008
Internet Explorer 8 Beta
IE 8 Beta.
O combinatie de Chrome cu Firefox, dar un pas inainte.
Are InPrivate Browsing, adica echivalentul lui Incognito de la Chrome.
Web Slices e o treaba innteresanta si la fel, Accelerators.
Se mai adauga Instant Search si IE devine mai prietenos, ceva mai rapid si mai sigur.
luni, 8 septembrie 2008
Experienta eMag
Am mai cumparat in trecut diverse chestii de la eMag si nu am avut prea multe surprize neplacute. Asa ca daca tot am gasit un WD Passport de 250GB la mare oferta, de ce sa nu profit.
Fiind in drumul meu, am dat vineri seara pe la ei. Pe site le aparea in stoc. Si ma duc la o tanti de aia care imi face favoarea sa bage nasul in calculator sa vada stocul.
"Este in depozitul central, maine dupa ora 14 daca ii faceti rezervare." Not cool, ca nu mai sunt in Bucuresti la ora aia. Las' ca-l iau din alte parti.
Mai pe seara imi revizuiesc planurile si ma hotarasc sa dau o comanda online, cu ridicare de la sediul lor, si astept sa ma sune astia sambata dimineata pentru confirmare. Si astept degeaba. Si sun eu.
"Buna ziua, am dat si eu o comanda online aseara, imi spuneti si mie cand pot sa ridic produsul?"
"Pai este in depozitul central, deci luni"
"What??? Si alea 6 ore de la comanda pana la ridicare de care vorbiti pe site unde sunt?"
"Pai e week-end si produsul e in depozitul central..." + car, mar, etc.
Sar capacele si plec in cautari. La finalul cautarilor m-am procopsit cu un Fujitsu Siemens de 500GB. Cu alimentare externa dar nu ma cramponam asa de mult pe portabilitate. Si l-am luat si mult mai ieftin decat Passport-ul.
Pe la 13.30 suna telefonul.
"Buna ziua, de la eMag. V-a sosit produsul."
"???????????????????" Are you shitting me?
"Nu multumesc, pastrati-l ca am cumparat de la altii."
Mi-a placut organizarea.
Fiind in drumul meu, am dat vineri seara pe la ei. Pe site le aparea in stoc. Si ma duc la o tanti de aia care imi face favoarea sa bage nasul in calculator sa vada stocul.
"Este in depozitul central, maine dupa ora 14 daca ii faceti rezervare." Not cool, ca nu mai sunt in Bucuresti la ora aia. Las' ca-l iau din alte parti.
Mai pe seara imi revizuiesc planurile si ma hotarasc sa dau o comanda online, cu ridicare de la sediul lor, si astept sa ma sune astia sambata dimineata pentru confirmare. Si astept degeaba. Si sun eu.
"Buna ziua, am dat si eu o comanda online aseara, imi spuneti si mie cand pot sa ridic produsul?"
"Pai este in depozitul central, deci luni"
"What??? Si alea 6 ore de la comanda pana la ridicare de care vorbiti pe site unde sunt?"
"Pai e week-end si produsul e in depozitul central..." + car, mar, etc.
Sar capacele si plec in cautari. La finalul cautarilor m-am procopsit cu un Fujitsu Siemens de 500GB. Cu alimentare externa dar nu ma cramponam asa de mult pe portabilitate. Si l-am luat si mult mai ieftin decat Passport-ul.
Pe la 13.30 suna telefonul.
"Buna ziua, de la eMag. V-a sosit produsul."
"???????????????????" Are you shitting me?
"Nu multumesc, pastrati-l ca am cumparat de la altii."
Mi-a placut organizarea.
luni, 1 septembrie 2008
marți, 26 august 2008
luni, 28 iulie 2008
joi, 8 mai 2008
miercuri, 7 mai 2008
Suflet de tzaran
Azi dimineatza, la Germanos, pe Regina Elisabeta, asteptam sa termine camashosul din magazin cu un client.
Clientul, un tzaran vero vero, isi cumpara un telefon in rate, dar nu orice telefon ci ceva la vreo 15 milioane. Am auzit si motivatia lui. "Moama, o sa fiu cel mai tare din sat, o sa am Nokia. Auzi shefu, da' are 3G da?"
Avea 3G, dar nu a fost sa fie Nokia, ca nu ii permitea banca sa faca rate de 700 de mii pe luna. Dar in final probabil ca a reusit sa plece cun un Smartphone de la Sony Ericsson. Oare poate sa-i pronunte numele?
Clientul, un tzaran vero vero, isi cumpara un telefon in rate, dar nu orice telefon ci ceva la vreo 15 milioane. Am auzit si motivatia lui. "Moama, o sa fiu cel mai tare din sat, o sa am Nokia. Auzi shefu, da' are 3G da?"
Avea 3G, dar nu a fost sa fie Nokia, ca nu ii permitea banca sa faca rate de 700 de mii pe luna. Dar in final probabil ca a reusit sa plece cun un Smartphone de la Sony Ericsson. Oare poate sa-i pronunte numele?
luni, 21 aprilie 2008
duminică, 6 aprilie 2008
miercuri, 19 martie 2008
De pe Marte spre Venus
Ceea ce am postat mai jos nu este un material original dar mi s-a parut mult prea tare pentru a fi ratat si sunt de acord cu o mare parte dintre randurile acestea.
Material obtinut via Fufu
Textul original se gaseste pe http://www.theothersideofkim.com/index.php/tos/single/11474
"I think women don’t understand how clinical men can be when it comes to analyzing a relationship. (Note: just because we don’t talk about our relationship with you, doesn’t mean we don’t analyze it.)
Here’s how I explain it. I think that men keep a running ledger going in their subconscious—all the good/great things about their relationship on the one side, and all the bad/terrible things on the other. At some point or another, if the perceived negatives outweigh the positives, the man will quit the relationship—I mean, just bail out of the whole thing—and usually with a swiftness and finality which confounds women.
Because we’re guys, we don’t talk about this much—even, or especially with other men, and hardly ever with women. But it’s a plain fact.
Now, because we’re guys, certain things have a disproportionate effect on both the good and bad things: on the good side, sex, food and shared interests being probably the best examples; on the bad, infidelity, constant nagging and invasion of privacy constitute the negative. The degree of each, good or bad, will vary among individual men, of course. Some men will put up with almost anything if the sex is of the “bed on fire” variety, for instance, while others will walk out of a relationship for something as trifling as compulsory weekly visits to Mom (hers).
Frankly, it doesn’t matter what these things are. What’s important is that they are each weighed, and applied to the ledger. And when the negatives consistently outweigh the positives, the man will say (to himself), “You know what? This isn’t worth the hassle. The hell with it.”
And once that decision is made, the relationship is over. Now, it may take a long time for all that to happen. Men are not accounting machines, and this is not a daily, or even a regular process. But it takes place in every man, sooner or later, when the negatives get too much to live with.
What’s interesting about all this is that as men grow older, the process becomes a lot quicker—mostly, it should be said, because younger men can put up with almost anything if they’re getting laid. As men get older and sex becomes less important, however, the “bullshit” factor and the tolerance thereof become more important.
I am not interested, incidentally, in hearing the female side of this. The topic is “why men are putting off getting married”. Here’s why.
All the great advantages of the women’s liberation movement have created an environment which, frankly, does not leave men with much. We can’t flirt with women at school, college or at the office anymore, because one man’s “flirting” has become another woman’s “sexual harassment” and the punishments for such transgressions are not only severe, they’re permanent—crippling a man’s career and prospects thereof.
When a woman can get pregnant outside wedlock, and still hound a man forever for child support (with the enthusiastic support of the State), is it any wonder that men, even though ruled by their sex drive, might actually step back a little and think with their heads? And once married, if a divorce becomes a later reality, he stands a real risk of losing access to his kids forever, because if Milady is feeling vengeful—and most do, in a divorce—the merest suggestion of “endangerment” or “violence”, and he is completely screwed, forever, even if the allegation is a complete falsehood.
I am not denying, by the way, that men have brought a lot of this on themselves. But remember, men are more clinical about relationships than women are. It is an absolutely certainty that men read all the news about some guy losing his right to own a gun just because a spiteful ex-wife filed a nonsensical claim of “abuse”, or guys getting ruined because of an intemperate offhand comment at the office, or even, good grief, getting hit up for child support after having been an anonymous sperm donor—and ask: ”Looks like the rules are all in her favor. Remind me: what’s in this ‘marriage’ thing for me , again?”
And the fact that women have become more sexually liberated doesn’t help matters. The old saw is true: why would a man go to the trouble of buying, stabling and feeding a cow, when milk’s available at the supermarket?
Remember: the early post-adolescent years are the time in men’s lives when they are most ruled by their sex drive. If the drive can be constantly sated by willing women, can anyone be surprised that when the sex drive starts to fade in importance, men look at all the other parts of a relationship, and find that the game just isn’t worth the hassle?
At ages 19 to about 27, men are at their most vulnerable for marriage, because the nice thing about married sex is not that it’s necessarily great, but that it’s pretty much always available, without too much work involved.
But if during those early years women don’t get their hooks into a man soon enough, the job becomes progressively harder as the man ages. So if women spend those early adult years building themselves a career and “fulfilling themselves” at the expense of getting married, they will find that when they do finally want to settle down and get married, men are no longer as welcoming as they were before.
And the foundations of all that were put down when women tried to stop men from being like men. Even with sex involved, men will always apply “The Ledger” to a relationship. Without sex, men are, quite simply, unwilling to put up with all the shit that a woman brings to the party. And when men feel that the dice are constantly loaded against them, they’ll simply refuse to play the game, at all.
None of this, incidentally, applies to the lucky men and women who found their soulmates—but I have to tell you, life isn’t much like the deliriously-happy couples on eHarmony.com. For every blissful couple in the ads, there are literally millions for whom a relationship is not a joy, but a wearisome chore.
What feminism hath wrought is simple: if men are to treat women as equals, then they will treat them like men—or at best, they will not treat them like women.
One more time: I’m not interested in hearing The Other Side Of The Story from women. We’ve heard little else for the past thirty years. The question was: why are men getting married later, if at all?
This post is the answer, and women should not be shocked by its conclusions.
The saddest part of this is that all things being equal, most men actually enjoy being married, and look forward to it. It’s nice to have someone to come home to, someone with whom you can just be yourself, and someone to share the wonderful joys of having kids. And don’t kid yourselves, the sex is great. A buddy of mine, married to his childhood sweetheart for over twenty years, put it to me this way: “A lot of the time, the sex [between longtime marrieds] is fine, or just so-so. But every once in a while, it’s fantastic, tremendous, brilliant, and better than you could ever ever get from a stranger.”
The men who are resisting being married are cutting themselves off from all this—and women should ask themselves why this is the case, without resorting to the “men are just refusing to grow up” bullshit. They’re not refusing to grow up: this is the reaction to the constant belittlement and the infantilizing treatment they’ve been exposed to all their lives."
Material obtinut via Fufu
Textul original se gaseste pe http://www.theothersideofkim.com/index.php/tos/single/11474
"I think women don’t understand how clinical men can be when it comes to analyzing a relationship. (Note: just because we don’t talk about our relationship with you, doesn’t mean we don’t analyze it.)
Here’s how I explain it. I think that men keep a running ledger going in their subconscious—all the good/great things about their relationship on the one side, and all the bad/terrible things on the other. At some point or another, if the perceived negatives outweigh the positives, the man will quit the relationship—I mean, just bail out of the whole thing—and usually with a swiftness and finality which confounds women.
Because we’re guys, we don’t talk about this much—even, or especially with other men, and hardly ever with women. But it’s a plain fact.
Now, because we’re guys, certain things have a disproportionate effect on both the good and bad things: on the good side, sex, food and shared interests being probably the best examples; on the bad, infidelity, constant nagging and invasion of privacy constitute the negative. The degree of each, good or bad, will vary among individual men, of course. Some men will put up with almost anything if the sex is of the “bed on fire” variety, for instance, while others will walk out of a relationship for something as trifling as compulsory weekly visits to Mom (hers).
Frankly, it doesn’t matter what these things are. What’s important is that they are each weighed, and applied to the ledger. And when the negatives consistently outweigh the positives, the man will say (to himself), “You know what? This isn’t worth the hassle. The hell with it.”
And once that decision is made, the relationship is over. Now, it may take a long time for all that to happen. Men are not accounting machines, and this is not a daily, or even a regular process. But it takes place in every man, sooner or later, when the negatives get too much to live with.
What’s interesting about all this is that as men grow older, the process becomes a lot quicker—mostly, it should be said, because younger men can put up with almost anything if they’re getting laid. As men get older and sex becomes less important, however, the “bullshit” factor and the tolerance thereof become more important.
I am not interested, incidentally, in hearing the female side of this. The topic is “why men are putting off getting married”. Here’s why.
All the great advantages of the women’s liberation movement have created an environment which, frankly, does not leave men with much. We can’t flirt with women at school, college or at the office anymore, because one man’s “flirting” has become another woman’s “sexual harassment” and the punishments for such transgressions are not only severe, they’re permanent—crippling a man’s career and prospects thereof.
When a woman can get pregnant outside wedlock, and still hound a man forever for child support (with the enthusiastic support of the State), is it any wonder that men, even though ruled by their sex drive, might actually step back a little and think with their heads? And once married, if a divorce becomes a later reality, he stands a real risk of losing access to his kids forever, because if Milady is feeling vengeful—and most do, in a divorce—the merest suggestion of “endangerment” or “violence”, and he is completely screwed, forever, even if the allegation is a complete falsehood.
I am not denying, by the way, that men have brought a lot of this on themselves. But remember, men are more clinical about relationships than women are. It is an absolutely certainty that men read all the news about some guy losing his right to own a gun just because a spiteful ex-wife filed a nonsensical claim of “abuse”, or guys getting ruined because of an intemperate offhand comment at the office, or even, good grief, getting hit up for child support after having been an anonymous sperm donor—and ask: ”Looks like the rules are all in her favor. Remind me: what’s in this ‘marriage’ thing for me , again?”
And the fact that women have become more sexually liberated doesn’t help matters. The old saw is true: why would a man go to the trouble of buying, stabling and feeding a cow, when milk’s available at the supermarket?
Remember: the early post-adolescent years are the time in men’s lives when they are most ruled by their sex drive. If the drive can be constantly sated by willing women, can anyone be surprised that when the sex drive starts to fade in importance, men look at all the other parts of a relationship, and find that the game just isn’t worth the hassle?
At ages 19 to about 27, men are at their most vulnerable for marriage, because the nice thing about married sex is not that it’s necessarily great, but that it’s pretty much always available, without too much work involved.
But if during those early years women don’t get their hooks into a man soon enough, the job becomes progressively harder as the man ages. So if women spend those early adult years building themselves a career and “fulfilling themselves” at the expense of getting married, they will find that when they do finally want to settle down and get married, men are no longer as welcoming as they were before.
And the foundations of all that were put down when women tried to stop men from being like men. Even with sex involved, men will always apply “The Ledger” to a relationship. Without sex, men are, quite simply, unwilling to put up with all the shit that a woman brings to the party. And when men feel that the dice are constantly loaded against them, they’ll simply refuse to play the game, at all.
None of this, incidentally, applies to the lucky men and women who found their soulmates—but I have to tell you, life isn’t much like the deliriously-happy couples on eHarmony.com. For every blissful couple in the ads, there are literally millions for whom a relationship is not a joy, but a wearisome chore.
What feminism hath wrought is simple: if men are to treat women as equals, then they will treat them like men—or at best, they will not treat them like women.
One more time: I’m not interested in hearing The Other Side Of The Story from women. We’ve heard little else for the past thirty years. The question was: why are men getting married later, if at all?
This post is the answer, and women should not be shocked by its conclusions.
The saddest part of this is that all things being equal, most men actually enjoy being married, and look forward to it. It’s nice to have someone to come home to, someone with whom you can just be yourself, and someone to share the wonderful joys of having kids. And don’t kid yourselves, the sex is great. A buddy of mine, married to his childhood sweetheart for over twenty years, put it to me this way: “A lot of the time, the sex [between longtime marrieds] is fine, or just so-so. But every once in a while, it’s fantastic, tremendous, brilliant, and better than you could ever ever get from a stranger.”
The men who are resisting being married are cutting themselves off from all this—and women should ask themselves why this is the case, without resorting to the “men are just refusing to grow up” bullshit. They’re not refusing to grow up: this is the reaction to the constant belittlement and the infantilizing treatment they’ve been exposed to all their lives."
Deschizator de gura
Cred ca aceasta ar putea fi solutia pentru problemele de comunicare, pentru cei introvertiti, pentru cei timizi, pentru cei cu care au probleme cu vorbitul in public.
Sau nu.
Sau nu.
luni, 17 martie 2008
sâmbătă, 15 martie 2008
luni, 10 martie 2008
Noua Dacia Sandero
Cica am inceput sa evoluam la productia de masini.
Dacia-Renault a lansat de curand pe piata Dacia Sandero, urmatorul pas dupa Logan.
Design ceva mai elegant, incepe sa semene a masina de 2007 (nu chiar 2008).
Ceea ce nu prea reusesc eu sa inteleg e pretul. Se aude pe cai oficiale cum ca masinaria asta dotata cu toate alea ar ajunge la maximum 9.500 euro. Mda. Dubios.
Pai tot oficialii astia zic si ca o sa fie mai tare decat Loganul la capitolul siguranta si finisajele interioare vor fi de o calitate superioara. Loganul are 3 stele jumatate la testele NCAP. Adica 4 stele pentru Sandero asta ar fi acceptabil.
Deci sa reluam, Loganul, cu finsaje interioare in dulcele stil clasic romanesc, cu rezultate destul de dubitabile la crash-test, costa vreo 12.000 euro full-options.
Asta inseamna ca am evoluat serios in ultimii ani daca o sa reusim sa scoatem o masina mult mai sigura, mai aratoasa, mai calitativa si cu 2.500 euro mai ieftina.
Eu raman totusi destul de reticent, mai ales ca imi aduc aminte si ca Loganul, inainte de lansare, se numea "masina de 5.000 de euro". Dar asteptam comercializarea incepand cu iunie 2008 si o sa-i vedem si preturile reale.
duminică, 9 martie 2008
marți, 4 martie 2008
Ce mai vedem la televizor
Din ciclul "ati tampit poporu' cu televizoru' " si in continuarea seriei "Din dragoste", "Tradati in dragoste", "Test de fidelitate" aseara am admirat capodopera de aberatie denumita "Momentul adevarului".
Pe langa faptul ca exista o droaie de oameni care isi vand penibilitatea si prostia pe bani putini, cam acelasi lucru fac si posturile de televiziune care pot sa debiteze asemenea emisiuni. Inteleg ca emisiunile astea au un public tinta, dar oare chiar nu sunt in stare sa produca ceva mai decent cu un aspect mai inteligent, mai credibil si fara "fake" transpirand prin toti porii?
Fortat de imprejurari sa ma uit la o bucata din balaria asta de emisiune Teo a reusit sa ma socheze. Pana acum avea niste emisiuni acceptabile chiar daca o facea pe clovnul. Acum avea pretentia de prezentator serios. Si nu o prea prinde.
Cum merge treaba? Pai cica au astia de la Prima un poligraf. Si Teo iti pune intrebari. Si daca nu minti iti da bani. Si are mai multe runde. Acum vine partea cu adevarat penibila. Cum ma uitam eu asa la un smenar care raspundea cu sineritate ca a facut contrabanda cu tigari si ca fura de mic copil, ii raspunde lui Teo, pentru 15.000 RON ca se gandeste la alte femei cand si-o trage cu nevasta-sa. Nevasta-sa de fata. Bla bla bla, ii povesteste si la cine se gandeste. Raspuns adevarat.
Si apoi vine intrebarea de baraj pentru 50.000 RON. "Crezi ca esti platit suficient la locul de munca" Raspuns "DA". Si din boxe se aude "Raspuns fals". Am ramas blocat. WTF??? Are you fucking kidding me?
Oare chiar asta e coeficientul de inteligenta a lu' tanti Gherghina cea casnica si care spala cu Bonux? Oare ea chiar pune botul la asa ceva?
Deja mi se face frica sa mai dau drumul la televizor.
Pe langa faptul ca exista o droaie de oameni care isi vand penibilitatea si prostia pe bani putini, cam acelasi lucru fac si posturile de televiziune care pot sa debiteze asemenea emisiuni. Inteleg ca emisiunile astea au un public tinta, dar oare chiar nu sunt in stare sa produca ceva mai decent cu un aspect mai inteligent, mai credibil si fara "fake" transpirand prin toti porii?
Fortat de imprejurari sa ma uit la o bucata din balaria asta de emisiune Teo a reusit sa ma socheze. Pana acum avea niste emisiuni acceptabile chiar daca o facea pe clovnul. Acum avea pretentia de prezentator serios. Si nu o prea prinde.
Cum merge treaba? Pai cica au astia de la Prima un poligraf. Si Teo iti pune intrebari. Si daca nu minti iti da bani. Si are mai multe runde. Acum vine partea cu adevarat penibila. Cum ma uitam eu asa la un smenar care raspundea cu sineritate ca a facut contrabanda cu tigari si ca fura de mic copil, ii raspunde lui Teo, pentru 15.000 RON ca se gandeste la alte femei cand si-o trage cu nevasta-sa. Nevasta-sa de fata. Bla bla bla, ii povesteste si la cine se gandeste. Raspuns adevarat.
Si apoi vine intrebarea de baraj pentru 50.000 RON. "Crezi ca esti platit suficient la locul de munca" Raspuns "DA". Si din boxe se aude "Raspuns fals". Am ramas blocat. WTF??? Are you fucking kidding me?
Oare chiar asta e coeficientul de inteligenta a lu' tanti Gherghina cea casnica si care spala cu Bonux? Oare ea chiar pune botul la asa ceva?
Deja mi se face frica sa mai dau drumul la televizor.
vineri, 29 februarie 2008
joi, 28 februarie 2008
O dimineata fierbinte
Dureros de fierbinte.Oare de ce imi cade mana? Din cauza uleiului incins care mi-a sarit pe mana sau din cauza tortii de la cana de cafea incalzita la microunde?
marți, 26 februarie 2008
miercuri, 20 februarie 2008
luni, 18 februarie 2008
Despre carti, cultura, ignoranta, metrou si Bucuresti
Cand ati citit ultima oara o carte? Cand ati avut timp ultima data
sa cititi altceva decat stiri care nu va afecteaza in nici un fel
decat ca va distrag atentia de la ce va inconjoara in metrou?
Cand ati citit ultima oara o carte stand pe canapea sau in pat fara
sa ascultati muzica, sa trageti cu ochiul la una din vechiturile de
filme de la TV cuVan Damme sau sa auziti la stiri cum Vasile a
Gherghinei din Fundul Baltii i-a dat doua topoare in cap lu' ma-sa
ca i-a baut sticla de rachiu?
De ce preferati sa va uitati la ultimul film luat de pe Torrente
sau de pe DC++ in loc sa cititi cartea primita acum un an
de la colegi, pe care ici macar nu ati apucat sa o rasfoiti?
Pentru ca este mai relaxant? Pentru ca dureaza mai putin?
Pentru ca doar pentru asta aveti timp? Sau pentru ca o
carte va stimuleaza imaginatia? Va face sa visati cu ochii deschisi?
Va lasa sa va proiectati imaginea proprie a cuvintelor? Sau e mai
convenabil sa sa aceptati viziunea alora asupra cuvintelor?
Sunt singurul caruia i se pare ca timpul trece mult mai repede in
Bucuresti decat intr-un oras de provincie? Ca se pierde prea
mult timp cu drumul pana la serviciu, facutul cumparaturilor si
Am facut liceu si facultate cu profil umanist. Am mancat la
sa cititi altceva decat stiri care nu va afecteaza in nici un fel
decat ca va distrag atentia de la ce va inconjoara in metrou?
Cand ati citit ultima oara o carte stand pe canapea sau in pat fara
sa ascultati muzica, sa trageti cu ochiul la una din vechiturile de
filme de la TV cuVan Damme sau sa auziti la stiri cum Vasile a
Gherghinei din Fundul Baltii i-a dat doua topoare in cap lu' ma-sa
ca i-a baut sticla de rachiu?
De ce preferati sa va uitati la ultimul film luat de pe Torrente
sau de pe DC++ in loc sa cititi cartea primita acum un an
de la colegi, pe care ici macar nu ati apucat sa o rasfoiti?
Pentru ca este mai relaxant? Pentru ca dureaza mai putin?
Pentru ca doar pentru asta aveti timp? Sau pentru ca o
carte va stimuleaza imaginatia? Va face sa visati cu ochii deschisi?
Va lasa sa va proiectati imaginea proprie a cuvintelor? Sau e mai
convenabil sa sa aceptati viziunea alora asupra cuvintelor?
Sunt singurul caruia i se pare ca timpul trece mult mai repede in
Bucuresti decat intr-un oras de provincie? Ca se pierde prea
mult timp cu drumul pana la serviciu, facutul cumparaturilor si
toate treburile care trebuie facute?
De ce toata polologhia asta?
Ca sunt un cititor inrait? Sau ca mi-e rusine de mine? De ce toata polologhia asta?
Am facut liceu si facultate cu profil umanist. Am mancat la
vremea aia o droaie de literatura universala. Dupa ce s-a
terminat facultatea si am intrat full time in campul muncii,
s-a cam terminat cu lectura. Si filmele au devenit mai convenabile.
Si cliseele mai dese.
Si e mai interesant cand o carte inlocuieste MP3 playerul
la metrou. La performanta sa citesc stand pe canapea si
nefacand nimic altceva nu am reusit inca sa revin, dar
speranta moare ultima.
Si de ceva timp mi-am propus sa citesc Lolita. Dar nu mi-a picat
in mana. Am gasit filmul pe DC in schimb. Si l-am descarcat.
Dar nu m-a last inima sa-l vad. Ar fi pacat sa stric bunatate de
carte. Chiar nu cred ca filmul se poate compara cu cartea.
Si stiu ca asta s-ar intampla daca as vedea filmul inainte de a citi
cartea.
Ne face o carte mai culti? E ciobanul mai cult dupa ce a auzit de
Coelho si a citit o carte cu doua markere? Ne mai destupa putin?
Ne lasa sa vedem viata si ce ne inconjoara si prin ochii nostri nu
doar prin cliseele altora? Ne face sa credem ca exista si altceva
decat job, task, chirie, intretinere, taxe si grija zilei de maine?
terminat facultatea si am intrat full time in campul muncii,
s-a cam terminat cu lectura. Si filmele au devenit mai convenabile.
Si cliseele mai dese.
Si e mai interesant cand o carte inlocuieste MP3 playerul
la metrou. La performanta sa citesc stand pe canapea si
nefacand nimic altceva nu am reusit inca sa revin, dar
speranta moare ultima.
Si de ceva timp mi-am propus sa citesc Lolita. Dar nu mi-a picat
in mana. Am gasit filmul pe DC in schimb. Si l-am descarcat.
Dar nu m-a last inima sa-l vad. Ar fi pacat sa stric bunatate de
carte. Chiar nu cred ca filmul se poate compara cu cartea.
Si stiu ca asta s-ar intampla daca as vedea filmul inainte de a citi
cartea.
Ne face o carte mai culti? E ciobanul mai cult dupa ce a auzit de
Coelho si a citit o carte cu doua markere? Ne mai destupa putin?
Ne lasa sa vedem viata si ce ne inconjoara si prin ochii nostri nu
doar prin cliseele altora? Ne face sa credem ca exista si altceva
decat job, task, chirie, intretinere, taxe si grija zilei de maine?
luni, 11 februarie 2008
See ya Pinky
He looks gay, he acts gay, but he's cool and funny (and straight).
I trained the little fucker and he was the smartest in his group.
Avea un ranjet imposibil si un stil de a ura "Buna dimineata" cu gura pana la urechi de iti venea sa il pocnesti de la prima ora. Cateodata simteai o respiratie in ceafa si cand te intorceai ii vedeai iar ranjetul.
Ii spuneam ca il pocnesc de cel putin 5 ori pe saptamana atunci cand mie imi crapau ochii de somn si el imi urla in urechile inca amortite si incretite de perna "Buna dimineata". Doar ca avea o fata de catelus bland si era baiat bun.
"Tu esti cel mai bun prieten al meu, vezi ce rau am ajuns?" cu acelasi ranjet pe fata de parca ar fi fost cel mai fericit om de pe pamant.
Au existat doar 2 zile cand l-am vazut mai abatut si nu mi-a urlat "Buna dimineata". Atunci mi-a oferit satisfactia sa ii urlu eu "Buna dimineatza". Si tot atunci i-am spus si eu ca e cel mai bun prieten al meu. Bineinteles ca afirmatia a fost urmata de replica mea frecventa: "Ce vrei?"
Si nu voiam nimic.
Cred ca este una dintre cele mai vesele persoane pe care le-am intalnit. Nimic nu il atingea. Si nimic nu a putut sa ii ia veselia.
Si avea si niste gusturi la femei a dracului de ciudate.
Vineri a fost ultima lui zi. Astazi nu mi-a mai urlat in urechi "Buna dimineatza".
Am incercat sa o fac eu in locul lui dar fara acelasi efect.
I'm gonna miss the little fucker.
So, see ya Pinky.
PS. Daca reusiti sa intelegeti de ce am scris acest post sa ma anuntati si pe mine.
Nu sunt gay, ci chiar homofob.
duminică, 10 februarie 2008
vineri, 1 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
